Principalele obiective de activitate ale institutului sunt următoarele:

[a] Organizarea, coordonarea, îndrumarea tehnico-metodologică şi controlul întregii activităţi de recuperare, medicină fizică şi balneoclimatologie din unităţile de profil ale Ministerului Sănătăţii;

[b] Organizarea, coordonarea, după caz, desfăşurarea şi îndrumarea tehnico-metodologică a activităţii de cercetare medico-balneară, protecţie sanitară şi valorificare terapeutică, profilactică şi recuperatorie a surselor de factori naturali din întreaga ţară, precum şi de dezvoltare în domeniul medico-balnear şi de recuperare;

[c] Participarea la organizarea şi coordonarea activităţii de învăţământ în domeniul medico-balnear şi de recuperare;

[d] Organizarea, coordonarea, îndrumarea tehnico-metodologică şi după caz, desfăşurarea activităţii promoţionale din domeniul medico-balnear şi de recuperare;

[e] Delimitarea perimetrelor de protecţie sanitară la nivelul staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi asigurarea respectării acestora;

[f] Asigurarea legalităţii funcţionarii staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi a unităţilor balneare indiferent de statutul lor juridic, patrimonial şi de subordonare, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a normelor privind asistenţă medico-balneară, stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;

[g] Asigurarea cu cadre de specialitate, în condiţiile legii, în funcţie de necesităţile şi solicitările din teritoriu, precum şi de disponibilităţile de personal existente, a tuturor unităţilor medico-balneare şi de recuperare.

SCURT ISTORIC AL BALNEOLOGIEI ROMÂNEŞTI

Institutul nostru a fost înfiinţat în anul 1924 sub denumirea de „Institut de Balneologie”, prin strădania susţinută a unor personalităţi marcante ale timpului – medicale şi nemedicale: din partea Ministerului Sănătăţii, a Crucii Roşii Române, a Patriarhiei, a Ministerului Apărării Naţionale, ş.a. Demersul a fost materializat prin cedarea spaţiului necesar de către Eforia Spitalelor Civile în sediul Spitalului Brâncovenesc (construit în anii 1938-1939). De menţionat că la acea vreme, a fost al doilea institut de profil din Europa (după cel din Franţa).

Înfiinţarea institutului nu a fost întâmplătoare. Încă din secolul XVIII (1773 Dr. Lukas Wagner) şi continuând cu secolul XIX (1821 Dr. Ladislau Pop, 1837 Dr. Ştefan Vasile Episcopescu) secolul XX (1900, 1906 Dr. Alexandru Saabner Tuduri, 1904 Dr. Gh. Baiulescu) au realizat cercetări serioase în domeniul zăcămintelor minerale, a lacurilor şi a nămolurilor terapeutice, dovedind interesul cercetătorilor faţă de aceste numeroase şi valoroase bogaţii naturale cu efect terapeutic.

Ulterior s-au efectuat numeroase şi serioase lucrări de cercetare în domeniul balneologiei şi hidrologiei, publicate în două periodice medicale – Revista Institutului de Balneologie şi Buletinul de Studii de hidrologie şi balneologie. Mărturie stă colecţia acestor publicaţii aflate în arhivă Institutului, cuprinzând apariţii între anii 1924 şi 1947.

În anul 1949, s-a pus bazele unui institut înnoit, cu concepţii, structuri şi dotări mai complexe, cu activităţi adecvate epocii şi dezvoltării rapide a explorării şi exploatării zăcămintelor minerale terapeutice, sub conducerea Prof. Dr. Marius Sturza.
Deasemenea au fost aduse din Transilvania (provincie românească cu o mai veche tradiţie şi experienţă în domeniu), cadre medii având competenţă şi experienţă teoretică şi practică în aplicarea procedurilor specifice specialităţii.

De-a lungul timpului a existat o permanentă şi fructuoasă colaborare şi împletirea activităţilor profesionale de cercetare şi didactice între institut şi Catedră de specialitate (care pe parcurs, în concordanţă cu progresul medicinii şi a necesităţilor şi-a schimbat denumirile), reprezentată de nume prestigioase precum: Prof. Dr. Anibal Teohari, Prof. Dr. Gheorghe Băltăceanu, Prof. Dr. Traian Dinculescu, Prof. Dr. Nicolae Teleki.

În acest context, trebuie să amintim numeroase cadre didactice care s-au ilustrat nu numai prin activităţile clinice la patul bolnavului ci şi prin lucrările de cercetare efectuate, precum şi prin pregătirea şi perfecţionarea a cel puţin două mii de medici din diferite promoţii şi generaţii. Este vorba de Prof. Dr. Stelian Dumitrescu, Conf. Dr. Laurian Sdic, Dr. Elena Berlescu, Dr. Viorel Andrieş, Dr. Gavril Robos, Dr. Lucian Chirilă, Dr. Irina Bazilescu, Dr. Cornel Lungoci, Dr. Oscar Binstoc şi mulţi alţii.
Trebuie să adăugăm că la activitatea de pregătire şi perfecţionare a cadrelor medicale de specialitate superioare şi medii, au contribuit în foarte mare măsură şi în permanentă medicii institutului nostru.
Activităţile institutului au fost complexe: cercetare experimentală şi aplicată, îndrumare tehnico-metodologică de specialitate permanentă , actul medical terapeutic spitalizat şi ambulator.

Temele şi lucrările de cercetare au făcut parte dintr-o paletă variată şi complexă: hidrologie, balneologie, balneo-tehnică, farmacodinamie, biochimie, fizico-chimice, biologice, bacteriologia apelor minerale, bioclimatologice, electroterapie etc.
Este binecunoscut rolul principal al staţiunilor balneoclimatice în îndeplinirea acestor obiective complexe, care pentru noi nu reprezintă o noutate în materie decât în ceea ce priveşte noile denumiri atribuite curelor de profilaxie, tratament şi o oarecare extindere a preocupărilor spre unele activităţi conexe („centre de înfrumuseţare”).

Definiţia actuală dată de OMS stării de sănătate conform căreia „Sănătatea este o stare de bunăstare fizică, mentală şi socială şi nu constă numai din absenţa bolii sau infirmităţii” o regăsim altfel formulată la predecesorii noştri.
Astfel, încă din anul 1949 Prof. Dr. Marius Sturza spunea „astăzi, salariaţii au posibilitatea de a merge în casele de odihnă amenajate special în localităţile cele mai frumoase pentru recreaţie sau pentru tratamente balneare şi climatice”

În anul 1968, anul după care activitatea medicală balneoclimatică din staţiuni a cunoscut cea mai mare dezvoltare, se vorbea despre creşterea răspunderii întregului corp medical faţă de omul bolnav şi sănătos.
În urmă cu peste 20 de ani, s-au pus bazele unei orientări clare, distincte ale principalelor obiective ale curei balneare, profilactică, terapeutică şi curativă.
Din păcate, nici deţinătorii infrastructurii din staţiuni şi nici cadrele medicale de specialitate nu s-au angrenat decât sporadic în promovarea acestor tipuri de cură.

O scurtă referire la istoria balneologiei ne arată că între cele două războaie când baza materială era preponderent privată lucrurile nu stăteau mai bine.
Prof. Dr. L. Mirazek şi Prof. Dr. M. Sturza într-un studiu comandat de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale în anul 1932 prezintă următoarele concluzii referitoare la modernizarea activităţii medicale din staţiunile balneo-climatice:
a) Staţiunilor balneoclimatice din România trebuie să li se dea un sprijin larg şi real din toate punctele de vedere, din partea tuturor forurilor competenţe ale statului.
b) Capitalul considerabil investit de atâţia factori publici şi particulari trebuie protejat. În schimb, însă şi proprietatea publică şi particulară trebuie să se supună disciplinei impuse de interesele salubrităţii, higienei şi edilitatiei şi să aducă jertfă când este vorba de propăşirea staţiunii şi de ridicarea ei la un nivel superior, asemănător celui al staţiunilor balneare mondiale”.

Institutul desfăşoară o activitate susţinută, menită să îmbunătăţească permanent starea de sănătate a populaţiei prin asistenţa medicală de recuperare şi balneară vizând în mod special aspectul funcţional de integrare al pacientului în activitatea cotidiană, în mediu şi activitatea profesională.

De asemenea este forul de îndrumare tehnico-metodologică şi control a reţelei sanitare din ţară cu profil de balneofizioterapie, efectuând studii şi cercetări ştiinţifice de specialitate.

Obiectivul principal este acela de asistenţă de recuperare, medicină fizică şi balneoclimatologie realizat în secţiile clinice şi servicii ambulatorii de specialitate. Pe linie de asistenţă medicală institutul asigură tratamentul complex al bolnavilor cu multiple aspecte disfuncţionale în afecţiuni locomotorii (neurologice, post-traumatice, reumatologice, vascular-periferice, dismetabolice s. a.). Bolnavii beneficiază de tratamente balneofizicale şi de kinetoterapie prin care se urmăreşte ameliorarea substanţială a deficiţelor funcţionale şi a tabloului clinic caracteristic diferitelor patologii.

Institutul are cea mai importantă bază clinică şi personalul universitar implicat în programele de învăţământ medical de profil la toate nivelele (studenţi, rezidenţi, specialişti, fiziokinetoterapeuţi, kinetoterapeuţi şi cadre medii de specialitate).

Institutul este certificat ISO 9001, a stabilit şi menţine un Sistem de Management al Calităţii care îndeplineşte cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2008 ; SR EN ISO 9001:2008/AC:2009 pentru servicii de asistenţă spitalicească şi ambulatorie de recuperare medicală, medicină fizică şi balneoclimatologie şi cercetare în domeniul balnear.

Institutul Naţional de Recuperare Medicină Fizică şi Balneoclimatologie este înregistrat la ANSPDCP ca operator de date cu caracter personal la nr. 34940.