|
Clasificarea apelor minerale si a derivatelor lor |
|
|
|
1. Ape minerale, termale si termominerale
2. Peloidele (namolurile terapeutice)
3. Gaze terapeutice naturale |
|
|
|
|
|
|
|
1. Ape minerale, termale si termominerale |
|
|
|
Se confera denumirea de apa minerala din categoria substantelor terapeutice apelor de provenienta exclusiv naturala, a caror procese de mineralizare isi au originea într-un acvifer subteran sau ecosistem lacustru salin-natural, protejat de riscurile de poluare si care indeplinesc minim una din urmatoarele conditii: |
|
|
|
a)
Mineralizarea sau continut de saruri minerale total dizolvate
(TDS); provenite prin procese geochimice de mineralizare,
peste 1g/l. Cu exceptia apelor minerale provenite din sisteme
lacustre cu procese peloidogenice în derulare si apa
sectorului roman al Marii Negre, cunoscute ca ape de balneatie
în cura externa, mineralizarea apelor isi are originea
in acvifere subterane sau freatice. |
|
|
|
Concentratiile referitoare la nivelul de mineralizare relevat de continutul total de
saruri solubile din apele minerale, sunt valabile si pentru extractul apos al
peloidelor (apa de imbibitie). |
|
|
|
b)
Prezenta unor elemente chimice, complecsi ionici sau compusi
chimici partial disociati cu actiune farmacologica cunoscuta,
în concentratii absolute (mg/l) sau proportii (in. val%
minim necesare) pentru a conferi apei minerale calitatea de substanta
terapeutica naturala. Limitele cantitative minim necesare
sunt mentionate in tabela. |
|
|
|
c)
Continut de gaze liber dizolvate cu efecte biologice atestate,
in concentratii
stabilite conform tabelei (1000mg/l
CO2, 1 mg/l S2- titrabil pentru
H2S). In cazul acestor ape minerale ca sisteme
polifazice gazele liber dizolvate fizic, trebuie sa reprezinte
efectul direct al unor emanatii naturale spontane de provenienta
endogena manifestate la sursa sau in bazele de tratament,
in conditii normale de temperatura si
presiune (efervescenta). |
|
|
|
In
cazul ecosistemelor cu procese peloidogene in derulare, concentratiile
fazelor gazoase trebuie sa faca referinte la procesele biochimice
de degradare sinteza organica sau de emanatie geochimica
spontana si nu la cauze antropice. |
|
|
|
d)
Temperaturi la emergenta de peste 20°C in cadrul surselor
geotermale in asociere cu nivelul de mineralizare al apei
ape termominerale sau independente de continutul mineral
(de regula apele oligominerale termale). |
|
|
|
e)
Existenta unei actiuni terapeutice, stiintific recunoscute
in conditiile inexistentei unei evidente de cauzalitate a
d. |
|
|
|
|
|
|
|
Clasificare |
|
|
|
Premisele clasificarii apelor minerale constau in caracterele de individualitate fizico-chimice si terapeutice a acestora. |
|
|
|
Principalul criteriu de clasificare a lor face referire la ponderea indicatorilor fizici, fizico-chimici si chimici, ordonati in caracterizarea acestor ape ca substante terapeutice naturale, in conformitate cu continutul de electroliti; sisteme partial disociate si gaze liber dizolvate in care comportarea fiecarui ion este puternic influentata de campul electric determinat de ceilalti ioni. |
|
|
|
Diversitatea caracterului fizic (temperatura) si fizico-chimic a sarcinii minerale dizolvate incluse in definitia substantei terapeutice naturale, in relatie directa cu diversitatea de utilizare a acestora pe grupe patologige de afectiuni, fundamenteaza principalul criteriu de clasificare a apelor minerale si termo-minerale respectiv criteriul concentratiei active reale a substantelor disociate, exprimata in miliechivalenti, care trebuie sa reprezinte minim 20% pentru a releva semnificatia terapeutica a acestora. |
|
|
|
Criteriul clasificarii apelor minerale in functie de valoarea procentuala de mval% (2b) este aplicabil exclusiv pentru domeniul de mineralizare 1-15g%o. |
|
|
|
Pentru apele oligominerale si cele cu mineralizare mai mare de 15g/l raportul concentratiilor exprimat prin mval% este lipsit de relevanta. |
|
|
|
In functie de distributia ionica, in consens cu relevarea echilibrului electrochimic apa minerala se calsifica prin minim doi ioni a caror ponderi ale concentratiilor ionice depasesc 20 mvali%, mentionat in caracterizare, in ordinea descrescatoare a acestora. |
|
|
|
Clasificarea apei minerale in cadrul substantelor terapeutice naturale se face de chimistul analist, in Comisia de Avizare Medicala. |
|
|
|
Pentru componentele farmacodinamic active (coloana 2a) includerea in criteriu de clasificare se excepteaza de la criteriul reprezentarii concentratiei ionice active reale de minim 20%, mentionarea acestora facandu-se dupa nivelul cantitativ minim necesar, atat pentru apele oligominerale cat si cele cu mineralizare > 1g/l. |
|
|
|
Referintele privind nivelul de mineralizare a apelor minerale si a solutiilor de imbibatie a peloidelor terapeutice (extractul apos) vor fi completate urmatoarele precizari:
- ape minerale concentrate 15 - 35 mg/l;
- ape minerale puternic mineralizate 35 - 150 mg/l;
- ape minerale de mare concentratie, saturate in saruri > 150 mg/l. |
|
|
|
Mentionarea mineralizarii in caracterizarea tipologiei de apa minerala de pe buletinul de analiza va fi corelata cu specificatia referitoare la nivelul presiunii osmotice, in raport cu osmolaritatea solutiei fiziologice de NaCl de 325 mol/l. |
|
|
|
Apele termale, respectiv termominerale, cu mineralizarea de peste 1 g/l sau oligominerale termale la care concentratia sarcinii minerale total dizolvate este mai mica de 1 g/l se impart in 3 categorii:
- ape hipotermale de 20 - 34°C;
- ape mezotermale sau homeotermale 34 - 38°C;
- ape hipertermale > 38°C. |
|
|
|
Ordinea de mentionare a indicatorilor fizico-chimici in clasificarea apelor minerale utilizate ca substanta terapeutica naturala este urmatoarea: |
|
|
|
1. Nivelul de mineralizare
- minerala > 1g/l;
- oligominerala < 1g/l ; |
|
|
|
2. Componenta farmacodinamic activa, la nivelul:
-
2a conc. minima necesara pentru a transmite un efect
terapeutic (mg/l);
-
2b conc. activa reala a substantelor disociate mval/l
> 20%. |
|
|
|
Indicatorii
2a si/sau 2b vor fi mentionati in caracterizare, in ordinea
descrescanda a concentratiilor. |
|
|
|
3.
Concentratia in gaze liber dizolvate, cu efecte terapeutice
recunoscute, din cazul sistemelor polifazice se va face in
ordinea: H2S, CO2, daca aceste componente
realizeaza nivelele cantitative de distributie, mentionate
in tabela . |
|
|
|
4. Referinte la nivelul de termalitate pentru apele minerale sau oligominerale cu
temperaturi > 200°C. |
|
|
|
5.
Referire la tonicitatea apelor minerale in raport cu osmolaritatea
solutiei fiziologice de NaCl. |
|
|
|
In
raport de caracteristicile principale si secundare asociate
de evaluare a calitatii, ordonate in conformitate cu
criteriile de clasificare, apele minerale naturale utilizate
ca substante terapeutice naturale, cuprind urmatoarele categorii: |
|
|
|
Apele minerale terapeutice |
Modul principal de utilizare |
- Ape minerale iodurate |
- cura externa |
- Ape minerale bromurate |
- cura externa |
- Ape minerale sulfuroase |
- cura externa + interna |
- Ape minerale sulfatate |
- cura interna |
- Ape minerale alcaline sau alcalino-teroase (bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene) |
- cura interna |
- Ape minerale clorurato-sodice, hipotone |
- cura interna + externa |
- Ape minerale clorurato-sodice, concentrate |
- cura externa |
- Ape minerale carbogazoase |
- cura externa + interna |
- Ape termominerale |
- cura externa |
- Ape oligominerale+caracterul chimic asociat |
- cura externa + interna |
|
|
|
|
In consens cu cerintele de aplicare a definitiei, prin specificul proceselor de geneza hidrogeochimica substantele terapeutice naturale in general, apele minerale in special nu realizeza anomalii pozitive de distributie a indicatorilor fizico-chimici care sa constituie prin nivelul cantitativ probleme de risc asupra sanatatii in cadrul procedurilor de valorificare sub supraveghere medicala sau consumul accidental. |
|
|
|
Aceasta realitate specifica apelor minerale fundamenteaza procedura mentionarii preponderente cu LMA pentru majoritatea indicatorilor de calitate a nivelului de distributie corespunzator starii naturale a apelor minerale ce indeplinesc conditiile de calitate ca substante terapeutice naturale. |
|
|
|
Fac exceptie elementele:
- bor,
azot si sulf, in anumite stadii de tranzit redox (amoniu,
respectiv hidrogen sulfurat) distribuite in matricea acvatica
a apelor minerale;
- gazele bioxid de carbon si bioxid de sulf. |
|
|
|
In cazul zacamintelor mofeto-solfatariene, ambele exceptii apartin elementelor bor, azot, sulf, carbon cu caractere predominant biofil-atmofile, care in apele minerale naturale realizeaza anomalii pozitive din cauze genetice in profil geochimic. |
|
|
|
|
|
|
|
2. Peloidele (namolurile terapeutice) |
|
|
|
Peloidele (namolurile terapeutice) sunt substante de ocurenta exclusiv naturala, din categoria sedimentelor de namol, a caror geneza reprezinta rezultatul proceselor peloidogenetice derulate in mediu acvatic, frecvent lacustrusalin, in care cele biochimice au un rol deosebit in caracterizarea fizico-chimica si tipologia efectelor terapeutice in cadrul practicii medicale balneare. |
|
|
|
Prin exceptie sunt incluse in categoria peloidelor, rocile sedimentare cu proprietati curative:
- argilele sarate
- marnele sarate
- tufurile calcaroase. |
|
|
|
Fizico-chimic, peloidele terapeutice reprezinta amestecuri polifazice, heterogene de substante organice si minerale farmacologice active, proportia relativa a acestora in limitele mentionate in tabela constituind criteriul principal de clasificare. |
|
|
|
Faza solida apartine preponderent domeniului ultramicroeterogen, coloidal-molecular de compozitie mixta si anorganica, mentionate in tabela. |
|
|
|
Faza lichida este reprezentata de solutia apoasa a substantelor solubile organice si anorganice si constituie ca aspect structural solutia de imbibatie interstitiala a particulelor solide. |
|
|
|
Faza gazoasa reprezinta rezultatul proceselor biochimice si fizico-chimice derulate in timpul peloidogenezei naturale si consta in principal din fractiunea de H2S2, CO2, hidrocarburi, O2, H2. |
|
|
|
|
|
|
|
Clasificarea |
|
|
|
Peloidele se diferentiaza in principal dupa conditiile biogeochimice de formare si ponderea indicatorilor fizico-chimici si microbiologici cu rol determinant in tipologia de caracterizare si evaluare a calitatilor de substanta terapeutica naturala. |
|
|
|
In consens cu caracterul heterogen, polifazic, criteriile de clasificare implica interpretarea complexa, simultana, corelativa a principalilor indicatori de geneza naturala si de calitate, mentionati in tabela. |
|
|
|
Caracterizarea peloidelor se fundamenteaza pe rezultatele analizelor fizico-chimice in scopul cunoasterii cat mai exacte a compozitiilor si proprietatilor si a modului de reflectare a acestora in actul de valorificare. |
|
|
|
Procedura metodologica de caracterizare a peloidelor consta in ordonarea principalilor indicatori de calitate, respectiv: |
|
|
|
-
Continutul global de substante organice raportata la substanta
uscata:
- peloide sapropelice > 10 %
- turbe > 10 %
- peloide minerale < 10 % |
|
|
|
- Tipologia mediului natural peloidogenetic cu procese biochimice in derulare; |
|
|
|
-
Proprietatile macroscopice - in special cele cu referinte
la culoare si consistenta fizica; |
|
|
|
-
Proprietatile reologice, de aderenta epiteliala corespunzatoare
indicatorilor fizici reologici si chimici (substante extractibile
in solventi organici ); proprietati de
plasticitate, onctuozitate; |
|
|
|
-
Gradul de hidratare a sedimentului heterogen de peloid functie
de ponderea de umiditate din compozitia globala:
-peloide slab hidratate < 37 %
-peloide hidratate 37 - 40 %
-peloide puternic hidratate 40 - 70% |
|
|
|
-
Stadiul peloidogenetic de evolutie ca peloid terapeutic corespunzator
gradului de descompunere a substantelor organice, in functie
de raportul cantitativ intre
principalele clase de substante organice (carbohidrati, substante
humice,
substante proteice, carbon organic / azot organic) si a nivelului
consumul biologic
de oxigen, CBO5:
- peloide (sapropelice, organice, evoluate genetic sau cu tendinte de
mineralizare);
- turbe cu grade diferite de descompunere a substantei organice;
- turbe slab descompuse;
- turbe incipient descompuse;
- turbe bine descompuse. |
|
|
|
- Mineralizarea si tipologia chimica a solutiei de imbibatie a peloidelor,
corespunzatoare concentratiilor relative in substante ionizate
si partial disociate,
dupa nivele de distributie cantitative valabile in cazul apelor
minerale:
-solutie de imbibatie slab mineralizata sub 15 g/l
-solutie mineralizata 15 - 35 g/l
-solutie puternic mineralizata 35 - 150 g/l
-solutie saturata in saruri peste 150 g/l |
|
|
|
- Continutul in hidrogen sulfurat si hidrosulfuri metalice exprimat in FeS
corespunzator tipologiei genetice si stadiului procesului
de peloidogeneza:
- peloide slab sulfuroase 0,02 - 0,15 % FeS
- peloide sulfuroase >0,15 % FeS |
|
|
|
|
|
|
|
3. Gaze terapeutice naturale |
|
|
|
Definitie |
|
|
|
Gazele
terapeutice naturale se disting, in cadrul substantelor terapeutice
naturale, prin geneza lor geochimica, specifica arealelor
geologice ale Romaniei, constand in emanatii naturale spontane
de carbon dioxid CO2 si/sau de compusi gazosi ai
sulfului in principal hidrogen sulfurat H2S, cat
si prin specificitatea efectelor benefice asupra sanatatii. |
|
|
|
|
|
|
|
Clasificarea |
|
|
|
Emanatia naturala spontana de gaz carbonic CO2 uscat este denumita mofeta.
Caracterul de gaz mofetic este atribuit si dioxidului de carbon CO2 provenit in urma procesului de decarbogazeificare naturala a apelor minerale naturale natural carbogazoase in timpul lucrarilor de extractie a acestor ape prin foraje. |
|
|
|
Emanatia exclusiv naturala de gaz, provenind din manifestarile exhalative postvulcanice tardive, in care alaturi de CO2, compusi gazosi ai sulfului, in principal H2S, realizeaza concentratii de 0,05-0,5 mg/m3 este denumita solfatara. |
|
|
|
Amestecurile mixte naturale de gaze carbonice si sulfuroase rezultate prin emanatii simultane exhalativ postvulcanice, sunt numite gaze mofeto-solfatariene. |
|
|
|
Cerintele si criteriile de aplicare a definitiei si clasificarii trebuie sa faca referinta la : |
|
|
|
- relevarea caracteristicilor fizice, fizico-chimice, chimice ale emanatiilor
gazoase mofetariene sau solfatariene, diferentiate dupa premisele
genetice
ale arealului geologic care le cantoneaza;
|
|
|
|
-
proportiile cantitative ale acestora, cat si a domeniului
de fluctuatii naturale ale acestor raporturi pe nivele de
sedimentare gravimetrica, in limitele spatiilor
naturale ale manifestarilor exhalative (mofetarii). |
|
|
|
Corelatia intre concentratia principalelor componente in faza gazoasa (CO2, H2S, SO2, N2, hidrocarburi) si nivelul de aeroionizare, respectiv nivelul raportului aeroionilor pozitivi si negativi (n+/n-). |
|
|
|
|
|